Capitolul 4- “Perfect!”

Dupa ce am aterizat in L.A. am pornit intr-o alta calatorie,de aceasta data cu masina,destinatia fiind celebrul oras al pacatului. Locuisem in L.A. de cand ma nascusem,dar niciodata nu fusesem
in Las Vegas. Nu avusesem…taria sa pun piciorul intr-un asemenea loc.Orasul mi se parea prea…luminos pentru gustul meu. Un oras plin de oameni falsi ale caror conturi atingeau cifre
exorbitante si a caror viata era dictata de bani. Mi-as fi dorit sa stationam putin in L.A,poate as fi avut timp sa il vizitez pe tata. Scumpul si neindemanaticul meu tata. Imi era atat de dor de el.
Era tot ce aveam.Era familia mea.Avusese grija de mine si ma alinase in noptile in care am avut comaruri,cosmaruri ce incepusera dupa…plecarea mamei.Mi-a fost atat de greu sa ma obisnuiesc
cu lipsa ei. Si stiu ca si tatei i-a fost greu,chiar daca nu a spus-o niciodata. Intr-o secunda s-a vazut singur,avand in grija o fetita de 3 ani care plangea incontinuu dupa mama ei. Ajutorul lui a
venit,totusi dintr-un loc neasteptat. Bunica mea,cea din partea mamei, a aparut la usa noastra o saptamana mai tarziu de la evenimentul ce ne-a marcat vietile.
Am deschis brusc ochii cand am simtit ca ne-am oprit.Am privit pe geamul fumuriu al masinii super luxoase in care ma aflam,alaturi de seful meu. Mi-am permis sa analizez imprejurimile in
timp ce asteptam ca semaforul sa isi schimbe culoarea. Strazile orasului erau pline de oameni care roiau in toate directiile.Zambetele ce le luminau fetele erau uriase si atat de dulci incat imi
faceau greata. Nu asta era adevarata viata a orasului.Pe timpul zilei erau cu totii zamitori,insa adevaratele fete si le aratau noaptea,atat oamenii cat si monstrii insetati de sange.
Am pornit din nou si mi-am intors privirea spre stanga. Era foarte preocupat butonand telefonul lui super scump. Mi-am retinut impulsul de a-mi da ochii peste cap.
-In ce consta contractul pe care trebuie sa il semnati?-Gura mea parca vorbise singura. Nu imi amintesc sa fii gandit intrearea asta…se pare ca ma apasa linistea.
-E vorba de niste obiecte foarte vechi de la un muzeu de aici.-Raspunse inca privind telefonul.
-Si de ce ar vrea cei de la muzeu sa le vanda?
-Deoarece sunt in prag de faliment. Si avand in vedere situatia in care se afla,vor vinde piesele la aproximativ jumatate din valoarea lor adevarata.
-Despre cat este vorba?
-Jumatatate de milion de dolari.
Wow!
Isi ridica privirea din telefon in acelas timp in care masina opri in fata unui hotel urias. Am coborat din masina si am privit cu ochi mari totul.Locul asta arata ireal si scump,foarte foarte scump.
Cladirea era uriasa,cred ca avea in jur de 20 si ceva de etaje. In partea de sus numele acesteia trona, fiind inscriptionat cu rosu ” Caesar Palace”. Ii alesesera foarte bine numele
arata…impunator si intimidant.

 

4 barbati din personanul hotelului venira si ne luara bagajele in timp ce seful meu se indrepta spre intrare.Am marit pasii si am reusit sa ajung la acelas nivel cu el. Un barbat ne deschise usa
uriasa ce reprezenta calea principala de acces inauntrul hotelului. Ne-am indreptat spre receptie si a fost de ajuns ca personalul sa il vada pe barbatul de langa mine ca au si inceput sa “ii sara
in ajutor”. Cat urasc bogatasii astia fitosi care sunt respectati de toti oriunde s-ar duce. Mi-am muscat buza abtinandu-ma sa nu imi vars veninul prin intermediul catorva vorbe,in urma carora as
fi sfarsit data afara de aici.
-Buna ziua ,domnule Edwards! Ne bucuram sa va avem din nou in hotelul nostru! Doriti cheia de la apartamentul dumneavoastra?-Il intreba zambind femeia de la receptie.
Stai! Are un apartament aici?!
-Da.
-Si domnisoara?-Intreba privindu-ma si probabil intuind ca venisem impreuna cu el.
-Am facut o rezervare acum doua saptamani.
Doua saptamani?! Si mie mi-a zis acum cateva zile…ce nenorocit!
-Pe numele dumneavoastra?
Ii arunca o privirea gen:”Nu pe al Reginei Elisabeta. Esti tampita?!”
-V-va rog sa ma scuzati!-Se balbai apoi incepu sa tasteze pe calculator.
Dupa cateva minute ii intinse doua chei. Le lua si fara sa ii multumeasca femeii merse spre lifturi. Am intrat impreuna in unul,iar baiatul din interior ne intreba la ce etaj mergem.
-Domnisoara la etajul 17,iar eu la 20.-Zise sobru.
-Poftim.-Vocea lui imi atrase atentia.Imi intinse cheia si o cartela fara sa ma priveasca.
-Multumesc!
Ok…asta a fost ciudat. Tipul asta nu stie sa vorbeasca sau ce?!
Liftul se opri la etajul 17 si eu am pasit pe holul lung. Am privit cartela apoi am cautat camera cu numarul 164.Ochii mei aproape au facut contact cu podeaua cand am pasit in interiorul
spatiului in care urma sa locuiesc pentru urmatoarele doua zile.Nu era o simpla camera era un mimi-apartament,daca l-as putea numi asa. Avea un dormitor urias,o baie extrem de
spatioasa,bucatarie si un living mic si comfortabil.Am constatat ca bagajele mele erau deja acolo asa ca m-am apucat de despachetat,iar cand am terminat m-am tolanit pe patul imens. Daca tot
sunt secretara celebrului Christian Edwards macar sa profit putin. Am zambind inchizand ochii si respirand adanc. Momentul meu de relaxare a fot intrerupt de un ciocanit scurt la usa. M-am
ridicat din pat si am iesit din dormitor.La usa se afla un baiat de maxim 25 de ani care tinea in mana o cutie,iar in cealalta mana o punga de hartie.
-Cu ce va pot ajuta?
-Domnul Edwards v-a trimis pachetul acesta .
-Lasa-l pe masa de acolo.-Am aratat spre micuta masa de lemn pe care se afla o vaza cu un buchet de lalele albe.
Dupa ce a lasat cutia de culoare neagra si punga in aceeasi nuanta ma ruga sa semnez ca am primit pachetul apoi pleca,insa nu inainte de a-mi arunca un zambet orbitor.M-am saturat de tipii
astia!
Am mers si am deschis cutia,in interiorul acesteia descoperind o rochie crem de-a dreptul superba.Era scurta,poate prea scurta,fara bratele ,partea din fata fiind acoperita pe alocuri de benzi
sclipitoare.Un zambet mi-a acoperit fata.Atentia mea s-a indreptat apoi spre punga,din care am scos o cutie crem ce avea inscriptionat pe ea numele celebrului designer de pantofi,Christian
Louboutin. In interiorul acesteia am descopetit o pereche de pantofi de-a dreptul mirifici.Negri cu un toc de 10 cm,avand un model clasic si tot odata sofisticat.

Brusc telefonul fix din living suna.Am ridicat receptorul si l-am dus la ureche.

-Da.
-Ai primit pachetul?-O,deci poate sa sune!
-Da.
-Perfect. Diseara trebuie sa ne intalnim cu administratorul muzeului,contabilul si fiul administratorului.
-Ok. Unde si la ce ora?
-Jos la cazino la 20:30.
-Trebuie sa port rochia aia?
-Da,doar de asta am trimis-o. Sper sa iti vina,iar daca nu cheama pe cineva si spune-i sa mi-o aduca. O sa o schimb.
-Cred ca o sa imi vina.-Era cea mai lunga conversatie pe care o purtasem fara sa ne certam! Ura! Am gandit sarcastica.
-Ne vedem diseara atunci.-Inchise brusc.
-Ne vedem…-Am zis desi stiam ca nu ma aude.
Am pus receptorul la locul lui apoi am aruncat o privire la ceas. 4:30 pm. Perfect,voi avea timp sa ma odihesc putin!
Iar eu cand spuneam ca ma odihnesc putin,faceam exact contrariul.Si anume,cadeam intr-un somn adanc,iar cand ma trezeam dadeam cu capul de toti peretii fiindca eram in intarziere.am facut
Am aruncat o privire fugara la ceas cand am iesit de la dus 20:00. Cred ca iti bati joc de mine!! Cand trecuse atat de repede?!Mi-am sters in graba parul apoi am aruncat halatul de pe mine si am
imbracat rochia,care spre surprinderea mea imi venea ca turnata.Mi-am uscat parul si l-am lasat desfacut,m-am machiat discret la ochi,iar pentru buze am adoptat un ruj rosu intens. Am luat
sticluta de parfum de pe masuta de toaleta si am aplicat putin pe gat apoi mi-am incaltat pantofii si m-am privit in oglinda. Aratam…zdrobitor. Am zambit si imediat privirea mi-a cazut pe inelul
de pe masa.L-am luat si l-am varat pe deget.Cum as fi putut pleca fara el? Era cel mai important. Il primisem de la bunica mea chiar dupa plecarea mamei.
“-Promite-mi ca o sa il porti mereu cu tine Sofi,promite-mi!-Ochii buncii m-ai privit cu intensitate in timp ce imi strangea pumnul in care imi pusese inelul ce era prins pe un lantisor finut.
-Promit bunico! Dar…de ce?-Am privit-o nedumerita.
-Oh,scumpo! Lumea e plina de fiinte rele.Inelul te va proteja mereu de tot ce e rau. Te va ajuta sa treci peste toate!-Mi-a zambit calduros apoi mi-a pus lantisorul la gat.”
Atunci nu stiusem despre ce vorbea,insa mai tarziu am realizat cata dreptate avusese. Lumea era plina de creaturi rele.De monstrii insetati de sange si de placerea de a ucide.
Mi-am aruncat ochii din nou spre ceas,20:30. Sfinte Sisoe,o sa ma omoare tiranul! Am iesit alergand din camera,iar pe hol era cat pe aci sa daram carutul unei cameriste. Am intrat ca o furtuna
in lift si am apasat butonul pentru parter. Pasind pe marmura impecabila din imensa sala de la parter m-am indreptat spre cazino,asta bineinteles,dupa ce am intrebat pe cineva incotro sa o iau.
La intrarea in cazino am dat cu ochii de Hitler.Ma privea furios.
-Scuzati-mi intarzierea!-I-am spus respirand scadat incercand sa imi reduc bataile inimii din cauza alergatului.Mda,numai ei puteam sa strabat jumatate din monstruozitatea asta de hotel alergand
si pe deasupra fiind incaltata in tocuri de 10 cm.
Nu spuse nimic doar imi facu semn ca e timpul sa mergem.Am pasit in interiorul cazino-ului alaturi de el si mi-am retinut impulsul de a ma holba,desi era teribil de dificil.Nu mai fusesem
niciodata intr-un astfel de loc si trebuie sa recunosc ca arata mult mai bine fata de cele pe care le vazusem in filme.Am mers spre o masa din mijlocul salii. Genul acela de masa unde se joaca
poker si alte minuni. La masa se aflau trei barbati,care aveau alaturi trei femei ce erau posesoarele unor fete veritabile de dame de companie.
-Buna seara!-Ii saluta seful meu ,iar acestia se ridicara si ii intoarsera salutul.
Barbatul alaturi de care venisem isi scoase sacoul si il aseza pe spatarul scaunului,in acest fel permitandu-mi sa-i analizez tinuta impecabila.
-Domnilor aceasta este Sofia Carter,secretara mea,domnisoara Carter ei sunt domnul William Peterson,fiul sau James Peterson si domnul Sam Michaelson.
-Incantata sa va cunosc!-Le-am zambit formal in timp ce dadeam mana cu fiecare apoi ne-am asezat. Se pare ca pe cele trei femei nu s-au sinchisit sa le prezinte,deci am banuit bine care este
rolul lor.
-Ce spuneti domnule Edwards,facem un joc de poker?-Intreba cel mai tanar dintre barbati,James.
-Cu siguranta.-Seful meu zambi scurt. Wow,zambeste!!!
-Domnisoara ati dori sa jucati?-Ma intreba tatal lui James,zambindu-mi excesiv.
-Ma tem ca nu ma pricep,domnule Peterson.-I-am adresat un zambet micut.
-Te rog,spune-mi Will.-Ranji la mine
O fata care lucra aici aparu la masa noastra si ii intreba cat vor sa joace.
-1000 de dolari.-Spuse Sam Michaelson.
Ceilalti il privira suspicios.
-Domnilor,stiti bine ca situatia mea nu este foarte buna.-Se scuza.
-5000 de dolari.-Vorbi James.
-10.000.-Il urma mosul cel libidinos aruncadu-mi un zambet urias.Fiul lui era probabil mai mare decat mine si el…la naiba! Cum de am asemanea noroc?!
-50.000.-Rosti barbatul de langa mine facandu-ne pe toti sa il privim,cele trei dame ranjind ca niste idioate.Patetic!
Fata le imparti jetoanele…parca asa se numeau apoi cartile si jocul incepu.
Ma plictiseam ca naiba dupa aproximativ 2 ore de joc. La inceput fusese distractiv sa vad cum Hitler ii curata de bani pe ciudatii astia,dar si cel mai tare lucru devine plictisitor la un moment
dat,nu?
-Doriti sa va servesc cu ceva?-Intreba o voce feminina facandu-ma sa imi ridic privirea din cartile sefului.
-Noi vrem trei pahare de whisky.Doamnelor ce serviti?-Le intreba Sam pe cele trei femei.
-Vodka.-Raspunse una.
-Dumneavoastra?-Se intoarse spre domnul Edwards.
-Whisky.
-Domnisoara,permiteti-mi sa va fac cinste cu ceva de baut! Ce ati dori?-Ma intreba mult prea zambitorul domn William Peterson.
-Margarita.-I-am raspuns sec.
-Buna alegere.-Continua sa imi zambeasca ca un idiot.
-Continuam sa jucam?-Ii atrase atentia sefu`.
-Ne-ai curatat destul de bani asa ca eu propun sa ne oprim.Baieti?-Se intoarse spre cei doi barbati de langa el.Acestia au aprobat.
Nu a durat mult,iar fata care ne luase comanda se intoarse cu bauturile. Ni le-a asezat fiecaruia in fata apoi pleca. Am luat o gura din bautura mea. Wow,prea tare! Nu bausem niciodata,dar
eram curioasa sa incerc. Am lasat paharul la loc pe masa,iar mosul libidinos ma privi din nou.
-Nu iti place scumpo?
Scumpo,serios?!
-E foarte buna,doar ca eu de obicei nu consum alcool.-I-am zambit fortat.
-Ei,totul are un inceput,nu?-Zise apoi bau ultima gura din continutul paharului sau iar dupa aceea o chema pe fata de dinainte si mai ceru un rand de whisky. M-am uitat la paharului sefului si
am constatat ca era gol.
-Va rog sa ma scuzati!-Am zis apoi m-am ridicat si am pornit spre baie…unde o mai fi si aia. O gasesc eu! Odata cu mine s-a ridicat si un barbat de la cateva mese distanta. Am luat-o la stanga si
am ajuns pe un coridor mai intunecat la capatul caruia era o usa. Mergand in continuare am auzit pasi in spatele meu,iar cand m-am intors l-am vazut pe barbatul ce se ridicase de la masa.
Ajunsa la capatul coridorului am deschis usa,in spatele careia se ascundea o debara. Grozav! M-am intors ,iar tipul ala era la un metru si jumatatea distanta,ascuns in penumbra.
-Uite,nu stiu ce vrei,dar chiar nu am chef de un alt betiv care…-Am tacut cand acesta pasi in fata si i-am vazut ochii de un rosu sangeriu.
Perfect! Un vampir tocmai acum!

 ~~~~~~~

Hey! Dupa cum vedeti,am reusit sa postez din nou,lucru pe care sper sa il fac si in continuare. As vrea,totusi,sa stiu si parerile voastre privind povestea,asa ca nu ezitati sa ma criticati. 🙂

 

Capitolul 3- “Ce?!”

Usa se tranti brusc in urma lui apoi m-am trezit lipita de perete,corpul sau fiind peste al meu. L-am privit in ochi si am vazut dorinta. Brusc isi zdrobi buzele de ale mele.Am deschis gura sa
protestez,iar el o lua ca pe o invitatie si isi strecura limba inauntru,sarutul devenind unul pasional,erotic. Ma ridica de la podea si imi aseza picioarele in jurul sau dupa care incepu sa imi
mangaie coapsele cu miscari indemanatice. Sarutul lui era ravasitor,ma consuma incet.Niciodata nu ma sarutase cineva asa…de fapt nu ma sarutase nimeni.
Am reactionat punandu-mi mainile pe pieptul sau si departandu-l putin.Ramase privindu-ma fix in ochi.
-Ce faci?
Gemu infundat apoi isi lipi din nou gura de a mea.L-am departat din nou.
-Sofia…-Numele meu soptit de el si combinat cu accentul britanic era cel mai frumos lucru.
Mi-am pus mainile pe fata lui.Era foarte fina si delicata.
-Christian…-Am soptit.
Isi duse mainile la spate si desfacu fermoarul rochiei.
-E cel mai frumos lucru pe care l-am auzit vreodata…
-Ce?-Am intrebat in timp ce el incepuse sa imi sarute clavicula.
-Numele meu soptit de tine…soaptele tale.-Imi trase rochia pana la nivelul taliei,ramanand in sutien.Ma studie atent.
-Esti cea mai frumoasa femeie pe care am vazut-o.-Incepu sa imi sarute gatul
-Eu…
-Shh!-Sopti apoi ma lua in brate si merse spre pat.
Atunci cand spatele meu atinse asternuturile am tresarit si am deschis brusc ochii.Eram in dormitorul din apartamentul meu,iar alarma ceasului suna de zor. Mi-am dus mana la frunte si am
expirat adanc…un vis…doar un vis. La naiba cu toate astea!
Dupa “minunatul” vis pe care il avusesem in acea dimineata,ziua a continuat intr-un mod splendid! Am ajuns la firma 10 minute mai tarziu decat trebuia din cauza soferului taxi-ului,care se
misca cu viteza unui melc tubrat. Trebuie neaparat sa imi iau o masina…dar voi face asta si cand voi dispune de suficiente fonduri.
Cand toate credeam ca merg prost si ca sefu’ imi va face o morala demna de un oscar,sfarsindu-se cu o alta scadere a salariului sau chiar cu concedierea mea,am aflat ca Hitler va veni astazi la
firma abia dupa pranz. Nici nu m-am sinchisit sa intreb de ce. Bucuria mea era prea mare,asa ca m-am asezat relaxata pe scaunul din spatele biroului meu si mi-am aprins o tigara.
***
Ziua a trecut extrem de repede,acest lucru datorandu-se probabil faptului ca sefu` nu venise la firma. Cand a trecut de ora trei si am aflat ca astazi nu va veni mai aveam putin si dansam de
bucurie.
*** Weekend-ul care a urmat a fost extrem de stresant fiindca Leyla m-a tarat dupa ea la cumparaturi pentru a ne alege costumele de Halloween. Nu ma intelegeti gresit,iubesc
cumparaturile,dar nu sunt obsedata sa bat magazinele in lung si in lat. Cu ocazia acestei”iesiri intre fete”,cum o numise Leyla am remarcat ca e perfectionista la capitolul vestimentatie. Am
strabatut mall-ul 6 ore pentru a-si gasi un costum,iar in cele din urma s-a ales cu Femeia Minune,iar Tom,bineinteles,ca era Superman…doar trebuiau sa se asorteze.Costumul pe care l-am gasit
sau mai bine spus Leyla a gasit pentru mine un costum destul de…interesant. Nu am scapat de nebuna pana nu l-am probat,iar urmatoarea repriza de cicaleala nu s-a incheiat pana nu l-am
cumparat.Astfel ca am plecat de la mall cu o Leyla foarte fercita si cu bateriile incarcate.Nu stiu cum e posibil asa ceva…
Cand am pasait in apartamanetul meu mai avem putin si sarutam podeaua de fericire. Nota: Nu mai iesi niciodata cu Leyla la cumparaturi.E dementa!
Mi-am lasat pungile cu cumparaturi apoi am mers si am facut un dus rapid,dupa care m-am pus la somn.
Luni dimineata,ca la orice inceput de saptamana,am inceput cu stangul.M-am trezit din nou tarziu,am alunecat in baie si era cat pe aci sa imi rup gatul,iar hainele mele parca disparusera. Am
aruncat pe mine ce mi-a venit la indemana.O pereche de jeansi negri,o camasa albastra si niste balerini tot negri.Mi-am trecut mana prin par incercand sa-l aranjez putin,de machiat nici nu se
mai putea vorbi. Mi-am luat genta si am iesit in graba din apartament.Pot spune totusi ca am avut si putin noroc,fiindca am gasit un taxi imediat.
Ajungand la firma am platit apoi am trecut ca o tornada pe langa barbatul aflat la poarta,fara sa ii mai arat legitimatia. Parcarea am traversat-o cu pasi mari si era cat pe aci sa ma calce o masina
care parca. Si recunosc,a fost in totalitate vina mea. Cu toata graba mea cand am vazut masina am ramas blocata ca o idioata.Cred ca mai avem putin si salivam.Dar hey! Era un Aston Martin
editia “Carbon Black”. O masina care costa o avere.Pff,si eu nu am bani de o amarata de masina la mana a doua. Cu toata ce stiam ca Hitler o sa ma concedieze fiindca era trecut de ora 9 am
continuat sa ma holbez,asteptand sa vad cine detine asemanea bijuterie.

 

De la volanul minunatiei cobori un barbat,care era nimeni altul decat scumpul si prea indulgentul meu sef,doar ca
arata…diferit. Purta o pereche de jeansi negri,camasa alba descheiata la primii doi nasturi,iar pe deasupra avea un sacou negru lejer. Fara cravata,fara costume plictisitoare. Insa piesa de
rezistenta era cu siguranta pereche de ochelari de soare ce ii acopereau ochii. Arata ca un actor de la Hollywood si era…al dracu de sexy! Mi-am dat doua palme mintal apoi am inceput din nou
sa merg. Am intrat in lift cu el pe urmele mele. Imi arunca o privire rece apoi apasa butonul pentru etajul la care trebuia sa ajungem. Se aseza la jumatate de metru distanta de mine si arunca o
privire fugara la ceasul de la mana.
-Astazi o sa iti termini programul cu o ora si jumatate mai tarziu.-Vorbi pe un ton impasibil.
Nu am zis nimic. Ce as fi putut sa zic?!
Spre usurarea mea am ajuns la etajul 36 si ne-am indreptat spre birourile noastre. Deabia am apucat sa imi las geanta si sa iau o gura de aer ca am primit un telefon de la el. M-am indreptat spre
biroul de alaturi si am batut usor.Cand am primit permisiunea am intrat si indreptandu-mi spatele am asteptat. Isi scoase sacoul si il aseza pe spatarul scaunului. Daca Leyla ar fii acum de fata ar
murmura: Drace,tipul asta e prea sexy pentru universul asta! Si i-as fii dat dreptate.Camasa alba din bumbac ii venea ca turnata,mulandu-se perfect pe corpul lui si scotandu-i constructia atletica
in evidenta.
-Vineri plecam la Las Vegas.-Rosti calm fara sa ma priveasca.
-Ce?!-Am sarit iritata.
-Nu am de gand sa repet.E un lucru inutil.
-De ce mergem in Vegas?
-Trebuie sa semnez un contract cu cineva de acolo.
-De ce trebuie sa merg si eu?
Isi ridica privirea din hartiile pe care le studia.
-Esti secretara mea.
Nenorocitule!
-Asta e tot.-Se aseza si luand un stilou incepu sa semneze hartiile pe care le citise mai inainte.
M-am intors pe calcaie si am iesit furioasa din birou. Nu pot comenta fiindca risc sa fiu concediata! De ce m-au trimisa nenorocitii aia din L.A. tocmai aici?! Si de ce nu m-am nascut intr-o
familie de oameni putred de bogati astfel incat sa nu mai trebuiasca sa muncesc?! Viata nu e dreapta!
*
In seara aceleiasi zile Leyla m-a tinut la telefon cel putin 3 ore pentru a ma dadaci cu plecare in Vegas. Isi imagina fel de fel de lucruri…ajungand pana la faptul ca eu o sa am o aventura cu
fiinta aia idioata. Iar cand Leylei ii intra ceva in cap era foarte greu sa o convingi ca nu e asa,astfel ca mi-am racit gura degeaba.
*
Zilele pana vineri au trecut cu repeziciune si nu mare mi-a fost mirarea ca buna mea prietena obsedata de shopping sa apara la usa mea joi seara si sa ma ajute sa fac bagajele.Si in ciuda a ceea
ce spusese cand rasarise la usa mea,mai mult ma incurcase.Eu puneam ceva in valiza ,iar ea ma contrazicea cu vehementa zicand ca nu pot sa iau asemanea haine cu mine in Vegas.
-Leyila,asta sunt hainele mele!-Am exclamat iritata cand a luat pentru a 10-a oara o bluza si a pus-o la loc in sifonier.
-Trebuie sa facem o repriza de cumparaturi si sa iti reinoiesti garderoba.
-Daca platesti tu mai vedem.-Am mormain nemultumita si am inchis fermoarul valizei.
-Mai e putin pana la ziua salariului asa ca sa nu te aud.
-Vorbeste pentru tine. Primul meu salariu luat aici a fost terbilil de mic. Tampitul ala nu a glumit cand mi-a zis ca imi taie venitul.
-A facut ce?!-Se ridica de pe pat nervoasa.
-Exact ce ai auzit. A redus la jumatatea amaratul meu de salariu de secretara!
-E un tiran! Cum a putut face asa ceva?!
-Ar trebui sa-l intrebi…
-Asa am sa fac!-Zise pornita.I-am privit fata,iar ea a facut acelas lucru. Ne-am privit cam jumatate de minut apoi am pufnit amandoua in ras. Mda,Leyla luandu-se de Hitler,ar fi ceva
interesant,pacat ca lucrul asta nu o sa se intample niciodata.
A doua zi m-am trezit mai morocanoasa ca de obicei. Mi-am facut rutina de dimineata,m-am imbracat lejer si m-am dus sa beau putina cafea,eram moarta fara. Cand sa duc ceasca spre buze se
auzi soneria.M-am ridicat lenesa si am mers sa vad cine e. Cand am deschis in fata mea aparu un barbat de vreo 40-45 de ani,inalt,saten si cu o privire impasibila.
-Cu ce va pot ajuta?-Am intrebat.
-Buna dimineata! Domnul Edwards m-a trimis sa va ajut cu bagajele.
Am ridicat sprancenele surprinsa.Eu de ce nu stiam despre asta?! Tampitul iar nu m-a anuntat! Frate,asa greu e sa dai un telefon?!
-Urmati-ma!-M-am intors si l-am indrumat spre dormitor de unde a luat bagajul apoi a mers spre iesire,eu fiind in urma sa. Coborand in fata blocului am vazut un SUV parcat. Barbatul puse
valiza in portbagaj,iar un altul imi deschise usa. Oare cati angajati are omul asta?!
Drumul pana la aeroport a fost destul de scurt si nu mare mi-a fost surprinderea cand am vazut ca masina in care ma aflam se indrepta spre o alta parte a pistei de decolare,destinata avioanelor
de mici dimensiuni. Cand am oprit,acelas barbat mi-a deschis usa apoi m-a indrumat spre un avion inscriptionat cu “A.C.E.” Langa avion se aflau mai multe persoane printre care si Hitler.
-Buna dimineata!-I-am salutat.
Mi-au raspuns politicos,bineinteles inafara de EL.
-Domnule suntem gata de decolare.-Il anunta un alt barbat.
A dat afirmativ din cap apoi mi-a facut semn sa o iau inainte. Dupa ce ne-am instalat confortabil,stand chiar fata in fata am inceput sa analizez spatiul in care ma aflam. Era…greu de descris.
Culoarea predominanta era crem,asftel ca iti oferea o stare de liniste si de calm,de care avem cu siguranta nevoie,avand in vedere ca urma sa petrec atat timp langa EL.
-Facem vreo escala?-L-am intrebat la 10 minute dupa decolare.Liniste devenise prea…apasatoare.
-Nu,vom ateriza direc in Los Angeles.
Dupa aceea liniste se asternu din nou o buna perioada,asta pana cand un steward isi facu aparitia.
-Va pot ajuta cu ceva?-Il intreba
-O sticla cu apa.
-Dumneavoastra?-Se intoarse spre mine si ma privi zambind,insa privirea sa nu zabovi mult pe fata mea fiindca aluneca spre decolteul meu. Ah,serios? Tipule port un simplu maieu,alb! Nimic
grozav. Stiam eu ca nu trebuia sa imi dau jacheta jos!
Mi-am dres vocea atragandu-i atentia din nou asupra fetei mele.
-Un ceai.
-Imediat.-Zise apoi pleca.
Am pufnit iritata si m-am lasat pe spate in scaun,strangandu-mi mainile la piept.
Dupa ce am baut ceaiul adus de steward o stare de oboseala m-a cuprins,astfel ca am adormit.Eram in Vegas,intr-un lift impreuna cu scumpul meu sef. Fusese o seara plina,iar eu eram
terminata de oboseala.Priveam cu nerabdare luminita care se plimba peste numerele ce reprezentau etajele. Brusc persoana de langa mine se misca si apasa pe butonul de blocare a liftului.
-Ce dracu?!-Am zis intorcandu-ma spre el,asta fiind cea mai mare greseala. Se napusti asupra mea si imi prinse fata in palme apoi isi zdrobi buzele de ale mele si ma lipi de peretele liftului. Am
gemut din cauza contactului spatelui meu cu metalul rece.Mi-am incalcit mainile in parul lui si l-am tras mai aproape de mine. Isi lipi soldurile de corpul meu si i-am simtit umflatura din
pantaloni. Se desprinse din sarut si imi prinse barbia cu o mana in timp ce cu cealalta imi ridica rochia,toate acestea privindu-ma in ochi.
Am tresarit deschizand ochii.Eram inca in avion,iar el se uita plictisit pe geam.Am respirat adanc incercand sa imi readuc pulusl la normal. La dracu cu asta! Eu am vise de genul tocmai cand ne
indreptam spre Vegas,orasul pacatului?!

^^^^^^^^^^^^

Hey! M-am gandit si eu sa mai dau pe aici…si cu ocazia asta sa aduc cu mine si un nou capitol.M-am apucat din nou de scris,acum cand mi-am gasit in sfarsit inspiratia!

Sper ca mai citeste cineva si…astept parerile voastre.

Capitolul 2 ” Mai rau decat un cosmar!”

 

Capitolul 2

A doua zi de dimineata m-am trezit mai bine ca niciodam- ta. M-am ridicat lenesa din pat si mi-am facut rutina de             

dimineata.Apoi am luat micul de jun si am fumat o tigara,iar in cele din urma 
am imbracat pentru ziua de astazi.Am ales o rochie albsatra scurta…poate prea scurta,insa eu o adoram.Imi punea formele si picioarele in evidenta. La rochie am asortat o pereche de pantofi
negri cu toc de 9cm,si o geanta XXL neagra.M-am machiat delicat si mi-am undulat parul,prinzandu-l apoi la spate.Fiind gata-gata sa plec mi-am amintit de inelul meu asa ca l-am varat pe
degetul aratator. In cele din urma am sunat un taxi si am pornit spre firma.
-Buna dimineata,este ora 9:30 si…-Nu eram eu un geniu la limba franceza,insa intelegeam cat de cat. Si daca am auzit bine,tipul de la radio a zis ca e noua jumatate?! Oh,Doamne!!!! Am
intarziat! Si tocmai azi!
-Va puteti grabi?-I-am spus soferului.
Taxi-ul opri in fata firmei zece minute mai tarziu.Se pare ca apartamentul nu era atat de aproape pe cat crezusem…sau asa mi se parea acum fiindca intarziasem. Am intrat inauntru alergand si
am navalit in unul dintre cele trei lifturi,care spre bucuria mea era acolo,nemaitrebuind sa astept. Am apasat butonul pentru etajul 34 care era pen-ultimul. Cand usile liftului s-au deschis am
oftat adanc si am mers hotarata pe hol.Pana la urma oamenii mai intarzie,nu e sfarsitul lumii. Si cine dracu se crede seful asta de fug toti de el si il ocolesc parca ar avea ciuma. Mai sti ca o
avea… Am zambit si am mers spre uriasa incapere in care se aflau birourile contabililor. Pe holuri era pustiu si tot odata straniu,fiindca de obicei aici misunau o multime de angajatii. Cand am
cotit spre celalalt culoar am vazut o adevarata invalmaseala de persoane. Aproximativ 20 de oameni erau la intrarea in contabilitate si facandu-mi loc printre acestia sau mai bine acestia
facandu-mi loc am vazut o alta aglomeratie in interior. Din nou persoanele care ma vedeau imi faceau loc ,astfel ca am ajuns aproape in centrul “actiunii”.
-Mai intreb odata:Unde e contabilul sef?-Tipa cineva din mijlocul multimii aceasta intrebare.Am inaintat in continuare pana am ajuns intr-un spatiu liber,mai aexact un cerc larg format in jurul
unui barbat care era cu spatele la mine. Ah,grozav! Alt sadic de 45-50 de ani obsedat de control care tipa la toata lumea si concediaza pe toata lumea. Cat urasc genul asa de persoane! Si de
unde nu mai pui ca 99% din ei sunt niste perversi nenorocitii care iti fac avansuri desii copiii lor au aceeasi varsta cu tine. Am oftat. Sa ne distram putin.
-Sunt chiar aici. Dar totusi va intreb:Dumneavoastra,cine sunteti?-Am afisat privirea sfidatoare. Auzind vorbele spuse de mine barbatul se intoarse,iar eu,pentru prima data in viata mea,m-am
blocat la vederea unei persoane. Nu avea mai mult de 26-27 de ani.Era inalt,foarte inalt,probabil pe undeva pe la 1.90,trasaturi masculine puternice,ochi intunecati si un par saten destul de
lung,acest lucruobservandu-se chiar daca il avea aranjat pe spate. Era genul de barbat dupa care ai intoarce capul pe strada sau,cum spunea o colega de liceu,genul de barbat in patul caruia ai
intra fara prea mare efort. Cu tot aspectul sau,avea o privire rece,glaciara care te punea pe fuga si emana un control si o dominanta rar intalnite. Ma privea atat de rece incat imi venea sa plec
alergand,dar nu puteam…ma blocasem Stai,ce?! Cum adica,eu sa ma blochez!Cred ca glumesti! Revino-ti,Sofy! E doar un increzut care vrea sa te supuna si sa iti dea ordine!
-Toata lumea inapoi la treaba!Tu,vi cu mine!-Exclama puternic apoi trecu rapid pe langa mine lasand in urma lui un parfum scump.M-am intors pe calcaie si l-am urmat,privirile tuturor
urmarindu-ma. Urasc asta! In fata mea mergeu inca 4 barbati care se pare ca aveau aceeasi directie.Am intrat in lift impreuna cu ceilalti 4 barbati,iar el nu era acolo. Biroul sau se afla la ultimul
etaj,impreuna cu o sala de conferinte si alte cateva birouri. Biroul era surprinzator. Un spatiu larg cu un perete facut in totalitate din sticla,acoperit cu perdele de matase alba.Peretii erau de un
gri deschis,iar mobilierul consta intr-un birou mare ce se afla in mijlocul incaperii,o canapea cu doua fotolii si o masuta de lemn erau in partea dreapta a biroului,iar in stanaga se aflau trei
rafturi ce acopereau peretele aproape in totalitate si pe care se aflau carti…foarte multe carti.
Usa se deschise facandu-ma sa ma opresc din activitatea precedenta. Trecu pe langa noi si se duse langa biroul imens,aflat la aproximativ doi metri si jumatate de locul unde eram.Deschise un
sertar din care scoase un dosar.
-Nemesis Sofia Carter.-Citi cu voce tare din dosar.-In situatia in care te afli sunt doua obtiuni.
-Pentru inceput as vrea sa stiu in ce situatie ma aflu.-L-am privit fix.
-Sunt doua obtiuni: Fie vei fi concediata,fie vei accepta un alt post dat de mine.-Zise ca si cum nu m-ar fi auzit.
-Ce?! De ce sa faceti asa ceva?!
-Mai sunt doua posturi libere in firma.Unul de femeie de serviciu si unul de secretara.
E tampit sau ce? Nu ma aude cand vorbesc?!Stai a zis ceva de concediere? Oh,nu! Am nevoie de job-ul asta ca de aer.
-De maine te vei prezenta ca secretara a mea.Domnule Smith de astazi sunteti contabilul sef al acestei firme.
Avem ochii cat farfuriile.E nebun sau idiot?!
-Va puteti retrage!-Zise si asezandu-se incepu sa analizeze niste docmente.Cei patru barbati iesira,insa eu am ramas pe loc. Usa se inchise in urma lor,iar liniste invalui incaperea.
-De ce mai esti aici?-Intreba neridicandu-si privirea din documente.
-De unde ati stiut ca nu am iesit?-Nu asta era marea problema acum,insa asa eram eu.Mult prea curioasa.
-De ce mai esti aici?-Repeta intrebarea,iar de aceasta data isi ridica privirea spre mine.Mi-am mentinut respiratia regulata vazandu-l cum ma priveste.
-Pot sa stiu de ce am fost data la o parte din functia pe care o detineam?
-Pentru ca nu meriti functia aia.Va trebui sa muncesti ca sa iti recapeti locul.
-De unde stiti ca nu imi meritam funtia. Ati fost cu mine in facultate pentru a vedea cat de mult am muncit?!
-Te poti retrage.
Ma enervase….foarte tare. Am mers hotarata spre birou si mi-am pus mainile pe lemnul lustruit apoi m-am aplecat putin in fata si l-am privit in ochi.
-Nu puteti face asta.
-O sa iti aduc un regulament maine pentru a te convinge. Incaperea de langa e biroul tau,iti recomand sa incepi sa iti muti lucrurile din celalalt birou.A,si inca ceva! Nu vreau sa ma vi
imbracata asa.
Acum chiar scoteam fum pe urechi. Imi spunea si cum sa ma imbrac!
-Ati dori sa vin dezbracata?!
-As dori sa vi imbracata.
M-a facut parasuta! Mi-a zis ca vin dezbracata! Ii scot ochii!!!
-Imbracata decent.-Continua cateva secunde mai tarziu.
Privirea lui rece capatase acum o nota de plictiseala. M-am indreptat de spate apoi m-am intors pe calcaie si am parasit biroul. Nenorocitule,ai sa vezi tu!
Am coborat la etajul 34 si m-am indreptat spre biroul meu…fostul meu birou. Aici am fost surprinsa sa vad cateva cutii cu lucrurile domnului…nu mai stiu cum il numise.Vazand acestea m-am
enervat si mai tare. Nu pierde timpul!
-Sofy,esti bine?-Intreba Leyla intrand in birou.
-Da…cel putin din punct de vedere fizic.
-Am auzit ca te-a concediat din postul de contabil sef.
-Ce repede circula vestile aici!-Am pufnit iritata uitandu-ma la ea.
-Scuze…-Lasa privirea in pamant.
-Of,nu e vina ta. Doar ca e atat de nesuferit si idiot!
Leyla rase.
-Vrei sa te ajut cu lucrurile?
-As vrea,dar o sa iti fac probleme.Ma voi descurta,multumesc totusi!
Dupa ce mi-am carat lucrurile in noul meu birou am inceput sa il inspectez.Era mult mai mic decat cel de alaturi,insa mult mai plin.O multime de dosare se aflau pe cateva rafturi care acopereau
complet doi pereti.O fereastra imensa acoperea aproape in totalitate un alt perete,iar langa usa se afla o canapea micuta ce avea in fata o masuta de lemn.
-Cum de ai ajuns in situatia asta,Sofy?-Am intrebat cu voce tare si am inceput sa imi asez lucrurile.
Mi-a luat cam o ora sa pun totul la punct si sa imi dau seama cat de cat cum ar trebui sa ma descurc.Cand ma asezasem,in sfarsit,sa ma pot odihni putin telefonul de pe birou suna.
-Da?-Am raspuns plictisita.
-Astept un telefon important,daca suna un domn pe nume Anton Mars fa-mi legatura. Si pe al doilea raft din biroul tau e un dosar negru,adumi-l!-Zicand acestea inchise.
Ce nenorocit!
Am mers si am cautat dosarul pe care il ceruse apoi i l-am dus.Cand am deschis usa biroului un iz de tigari metolate ma lovi. Statea la birou si fuma privind fix spre usa. I-am pus dosarul pe
birou si am facut un pas in spate.Mai trase odata din tigara dupa care lua dosarul si incepu sa il rasfoiasca.
-Te voi anunta daca mai am nevoie de ceva.-Vorbi fara sa isi ridice privirea.
Niciun multumesc?! Ce porc!
Am pornit spre usa,insa vocea lui ma opri.
-Doamna Carter,de acum incolo sa raspundeti mult mai politicos la telefon,iar cand intrati in biroul meu sa bateti la usa.
Mi-a zis cumva doamna Carter?!Da…a facut-o! Il strang de gat!
-Domnisoara…-Am zis facandu-l sa isi ridice privirea.
-Ce ati spus?
-Domnisoara Carter.
Nu spuse nimic si isi intoarse atentia asupra paginilor dosarului.
Am eu ac de cojocul tau tampitule! Mi-am zis in timp ce ieseam.
A doua zi pentru ai face in ciuda nenorocitului am imbracat o rochie si mai…dezbracata. Cred ca era cea mai provocatoare rochie de tip office pe care o aveam si sper sa merite efortul fiindca o
cautasem 20 de minute. Era scurta,alb cu negru si avea un decolteu foarte generos. Pe deasupra ei am imbracat un sacou pentru a nu atrage atentia asupra mea pe strada.
De cum am ajuns la firma s-au simtit rezultatele aparitiei mele. Doi barbati unul carand un teanc de harti si un altul cu un tean de dosare se ciocnisera uitandu-se dupa mine si creasera un
adevarat dezastru pe coridor. Pana acum merge bine. Ajunsa in biroul meu am pus sacoul pe spatarul scaunului si mi-am aprins o tigara pe care am inceput sa o fumez incet sprijinindu-ma de
birou. Eram pe la jumatatea acesteia cand usa se deschise brusc si inauntru intra Hittler urmat de doi barbati.
-Puteam sa jur.-Murmura analiandu-ma scurt.
-Buna dimineata,domnule!-Am zambit vazand ca barbatii de langa el incepusera sa se holbeze la mine.
-Domnisoara Carter,ce ti-am spus eu ieri?
M-am incruntat ,prefacandu-ma ca nu imi amintesc.

-Imi pui rabdarea la incercare,iar lucrul asta nu va fi in beneficiul tau.Pentru inceput,luna asta vei primi doar un sfert din salariu.
Si din nou aveam ochii cat farfuriile.Omul asta e psihopat?!
-Peste o jumatate de ora avem sedinta,pregateste toate rapoartele despre ultimele exporturi cu aur.
Iesi din birou la fel de repede cum intrase,iar barbatii ce il urmau imi aruncara doua zambete tampe dupa care iesira.Mi-am dat ochii peste cap si am stins tigara intr-o scrumiera.Un sfert din
salariu…nu,ii voi scoate ochii!
Am pregatit tampeniile alea in 25 de minute,iar cand sa ies din birou mai-mai sa dau nas in nas cu EL! L-am urmat in tacere impreuna cu cei doi barbati care imi aruncau priviri perverse.Sala de
sedinte era la capatul unui coridor secundar. Era…imensa. In milocul ei trona o masa cu cel putin treizeci de scaune,in acel moment fiiind ocupate aproape toate, capatul mesei se afla un ecran
urias,folosit pentru prezentarile video,in partea stanga un dulap urias plin cu dosare,iar in partea dreapta un birou pe care se afla un laptop,pornit..Ce e cu toate dosarele astea? Vazandu-l toti
cei prezenti se ridicara,iar el merse si se aseza pe scaunul din piele aflat in capatul mesei. Cei doi barbati se asezara pe locurile libere de langa el,iar eu am ramas in picioare langa el.
-Buna dimineata!-Saluta masurandu-i pe toti cu privirea.-Vom incepe aceasta sedinta cu un studiu facut asupra exporturilor cu aur din ultimul an.Domnisoara Carter!-Incheie intinzandu-mi un
stick. Am luat obiectul si am mers spre biroul cu laptop-ul. Am deschis singurul fisier de pe stick si am pornit prezentarea,aceasta aparand imediat pe uriasul ecarn din fata mesei si odata cu
aparitia ei lumina din incapere stingandu-se. Asta e tare!
Dupa aproximativ cinci minute incepusem sa ma plictisesc si sa ma doara picioarele… nu putea sa puna si el un scaun la biroul asta? Adica cine a mai vazut birou fara scaun?! M-am sprijinit de
acesta si mi-am mutat privirea asupra lui. Se uita atent la ecran,fata lui netradand nici o emotie. Lumina slaba ii imbraca fata in umbre facandu-l sa arate…infricosator.Ei bine,era
infricosator,dar doar la comportament. Nu era ca si cum ar fi un monstru insetat de sange. Am zambit la acest gand si odata cu zambetul meu video-ul se termina,lumina reaprinzandu-se.
-Care sunt concluziile?-Vocea lui rasuna,iar dupa aceea incepura dezbaterile.Dezbateri care au durat….doua ore!!!! In care eu am stat numai in picioare,pe post de mobila! Il detest! Cand a
anuntat ca sedinta s-a incheiat,aproape ca imi venea sa topai de fericire.Aproape,fiindca nu puteam,ma dureau picioarele de imi venea sa urlu.
-Domnisoara Carter,adu-mi dosarele astea in birou.-Iesi in graba lasandu-ma cu un teanc de dosare. Stai! Un teanc de dosare?! Il omor!! Am luat cu grija dosarele si am pornit in periculoasa
calatorie catre biroul sau. Eram atenta la fiecare pas fiindca daca cadeam…ar fi fost un dezastru. Dar se pare ca nu toata lumea dadea dovada de atata precautie,astfel ca m-am ciocnit de cineva
si am cazut,luand dupa mine si dosarele,ce erau asemenea unei paturi.Rasul cuiva ma facu sa ma enrvez si mai tare! Tambitul naibii! Mi-am ridicat privirea si am intalnit doi ochi albastri.
-Tu nu vezi pe unde mergi?!-Am zis nervoasa.
-Nu prea…sunt mai zburdalnic de fel.-Zambi cu gura pana la urechi.
-Esti un bou!
-Scuze,chiar nu am vrut sa te daram. Lasa-ma sa te ajut!-Imi intinse mana.Mi-am ingustat privirea la el si i-am luat mana. La atingerea acesteia,mi-am retinut impulsul de a-i da drumul. Era
rece…
-Apropo,eu sunt Alex.-Se prezenta cand eram fata in fata.
-Sofy,acum ajuta-ma sa strang astea ca ma omora sefu`!
-Sefu`? Aaa,da Criss,l-ai vazut?
-Mda,cred ca e in birou…Stai,il cunosti?!-L-am privit neincrezatoare in timp ce adunam impreuna dosarele.
-E prietenul meu cel mai bun.
Inseamna ca esti nebun daca il poti suporta.
-Ma ajuti sa strang astea?-Am putnit iritata.
-Oh,scuze! Sigur!-Incepu sa stranga dosarele ramase apoi ne-am indreptat spre biroul sefului.
Am intrat fara sa bat la usa,primind in acest fel o privire ucigatoare din partea lui.Privire ce imblanzi putin(asta chiar e o realizare) cand il vazu pe Alex.
-Criss!
-Alex.-Se ridica de la birou si dadu mana cu el apoi se privira .
-Sa te intorci la Paris si sa nu ne faci o vizita…
-Au fost niste probleme pe aici de care a trebuit sa ma ocup.
-Cred si eu,sunt sigur ca dat toti cap in cap pe holuri la ce secretara ti-ai tras.-Alex rase in timp ce ma privea.Insa eu nu ma uitam la Alex,ma uitam la el,iar el…nu ma privea prea frumos.
-Ai adus dosarele?
-Da.
-Pune-le pe birou!-Vocea lui era infricosatoare.
Am lasat dosarele pe birou si m-am intors spre el.
-Nu sunt toate.-Afirma.
-Pentru ca restul sunt la mine.-Alex ii intinse celelalte dosare.
-Si ce cauta la tine.-Nici macar nu isi mutase privirea de la mine cand intrebase.
-Ne-am ciocnit pe hol si ciocnirea a cauzat imprastierea dosarelor asa ca am ajutat-o sa le stranga si au ramas la mine.-Explica apoi ridica din umeri.
-Te voi anunta daca am nevoie de ceva.-Zise cand ii facu semn lui Alex sa se aseze.
M-am intors pregatita sa plec cand vocea lui Alex ma opri.
-Sofy,vi la petrecerea de halloween?
-Unde?
-Nu sti? Criss organizeaza una in fiecare an la care sunt invitati toti angajatii…de fapt firma organizeaza.-Zambi
-Sigur.-I-am zambit scurt.
-Pa,Sofy!
-Pe curand!-Am iesit din birou inainte ca Hittler sa arunce cu ceva dupa mine.La felul cum ma privea il credeam capabil.

 ******

Hey,ce mai faceti?

Am reusit,in sfarsit sa postez,spre marea mea incantare. E un capitol destul de lung si as vrea sa imi spuneti daca va deranjeaza acest lucru,in acest fel voi sti daca sa mai..”tai din ele” :))

Sper sa va placa! :*

P.s. Mai jos o sa pun pozele cu cele doua rochii,fiindca in interiorul textului…Ei,nu prea ma descurc cu wordpress-ul. 

 

Hello! I’m back!

 

 

M-am intors…dupa o absenta de cateva luni am revenit si eu pe aici. Si odata cu revenirea aduc vesti bune! Am terminat celalalt fic,deci ma voi apuca de scris la acesta.

Pana cand voi posta al doilea capitol,sper cat mai curand,va salut !

P.s. Sper ca mai urmareste cineva blogul. 🙂

Capitolul 1-“Vine Cosmarul!”

“-Tati,mami de ce nu vine cu noi?
-Sofy,mami a decis sa isi continue viata fara noi asa ca de acum incolo suntem doar noi doi,da?
-Bine,tati,dar o sa imi fie tare dor de mami.-O lacrima s-a prelins pe obrazul fetitei.
-Si mie scumpo,dar v-a trebui sa ne obisnuim cu lipsa ei.
Alte lacrimi au navalit afara din ochii fetitei,iar tatal sau a imbratisat-o si i-a sters lacrimile apoi i-a soptit:
-O sa fie bine,totul o sa fie bine.Tati te iubeste scumpo!”

Am tresarit deschizand ochii.E a nu stiu cata oara cand acest cosmar sau mai bine zis aceste amintiri prefacute in cosmar ma chinuie in ultimii ani.
Este totusi ciudat,deoarece nu am mai visat asta de aproximativ un an.
“Avionul cu destinatia Los-Angeles-Paris,v-a ateriza in cateva minute pe aeroportul Orly.Va rugam sa va puneti centurile de siguranta! “
Ma trezi o voce din meditatia mea.Poate va intrebati ce caut in Paris.Ei bine am fost nevoita sa ma mut deoarece seful meu din L.A. m-a recomandat firmei din
Paris. Chiar daca am fost mutata la alta firma voi avea acelasi post si anume de contabil sef.Se castiga foarte bine din acest post mai ales ca firma este una care
importa si exporta metale pretioase precum si pietre pretioase.In afara de beneficiile materiale pe care mi le ofera job-ul am avut un alt motiv intemeiat sa il accept.La acasta firma
Lucreaza si un bun prieten de al meu.Mi-a fost ca un frate din copilarie si m-a ajutat sa trec peste toate greutatile.
“Aterizarea a fost efectuata cu succes.Va multumim ca ati ales sa calatoriti cu ajutorul companiei nostre! Va dorim o zi buna!”
Am coborat din avion si m-am dus sa imi astept bagajele.De indata ce mi-am ridicat bagajele am parasit aeroportul ,iar la iesire eram asteptata de bunul meu prieten,
Thomas sau cum ii spun eu si ceilalti cunoscuti Tom.
-Sofy! Ce dor mi-a fost de tine! Dar lasa-ma sa te ajut!-Ma intampina pe un accent frantuzesc apoi imi lua bagajele.
-Si mie Tom.Chiar mi-ai lipsit.-L-am imbratisat scurt.
Dupa inca o imbatisare,Tom mi-a pus bagajele in portbagajul masinii sale apoi mi-a deschis usa pasagerului din dreapta.
-Merci!-Am zis intrand in masina
Mi-a zambit apoi a inchis portiera ,a ocolit masina prin fata acesteia si a urcat la volan.
-Mai,mai dar ce mare te-ai facut.-Rase in timp ce intram pe autostrada.
M-am incruntat privindu-l.
-Acum e serios nu te-am mai vazut de cand aveai 18 ani.
-Stiu.Chiar mi-a fost dor de tine Tom.
-Si mie de tine.
-Si cum e la munca?-Am intrebat
-Perfect.O sa vezi cat o sa iti placa.Fiarma e minunata,iar angajatii sunt cu totii foarte prietenosi.Aaa si saptamana viitoare trebuie sa vina seful.
-Seful?-M-am incruntat- Pai,te-am auzit cand ai zis ca aveti un sef.S-a schimbat?
-Nu.Avem un sef care conduce firma.Dar saptamana viitoare vine “seful cel mare”.Adica cel care conduce toate firmele,inclusiv pe cea la care
ai lucrat tu in L.A. Sti ca aceasta companie are firme in toata lumea,care sunt conduse de un singur sef.
-Mi-ai explicat ca la un copil mic,dar am inteles.-Am ras.
-Pai esti un copil.-Zambi.
-Hey,sunt cu 3 ani mai mica decat tine.
-Si esti mai mica!
-Off,iar incepem ca atunci cand eram copii.
A inceput sa rada.
-Tu l-ai cunoscut vreodata pe “seful cel mare”?-L-am intrebat facand ghilimelele imaginare.
-Da a venit acum 3 ani in Paris si l-am vazut,insa nu am vorbit personal.-S-a cutremurat stramband din nas.
-De ce te strambi?-Am ridicat o spranceana
-Intre noi fie vorba, cei care au avut ocazia sa il cunoasca personal spun ca e cel mai nesuferit sef.Foarte sever si exigent care cere perfectiunea.Nu accepta nici o gresala.Imagineaza-ti ca in 3 luni,in care a stat la firma,a concediat
aproape jumatate din angajati.Si firma nu are de loc angajati putini.
-Ihh,nu vreau sa il cunosc,pare inspaimantator.-M-am strambat si eu. Totusi nu cred ca e mai inspaimantator decat un vampir. Ahh,iar imi aduc aminte de fiintele alea!
-La ce te gandesti?-Ma trezi Tom din visare.
-Aaa,la nimic.-Mi-am scuturat capul.
-Nu parea asa,dar sa zicem ca te cred.-Zambi la mine.
-Si ce ai mai facut? -Am intrebat
-Mai nimic.Serviciu,acasa si asa mai departe.-Raspunse cu ochii la drum
-Pe plan amoros,nimic?
Isi intoarse privirea spre mine.
-Mmm…e…ceva…dar….-Spuse facand pauze
-Nu e bine cand faci pauze. De cat timp sunteti impreuna?
-Pai…de un an.
-De un an!? Si mie nu mi-ai spus!-M-am prefacut ranita
-Am vrut sa fie o surpriza.-Zambi.
-Pai asta da surpriza.-Am zambit la randul meu
-Cu ce se ocupa fata?
-Lucreaza la aceeasi firma la care lucrez si eu,adica la acceasi la care vei lucra si tu.
-Super. Abia astept sa o cunosc.
-Cu siguranta,sunt sigur ca va veti intelege. Si sunt si mai sigur ca va veti petrece o multime de timp impreuna.
-Si de ce esti asa sigur?
-E contabila la firma,deci lucrati pe aceeasi specialitate.
-E din ce in ce mai bine.
Zambi
-Si tu ce ai mai facut?-Ma intreba
-La fel cum ma sti…-In afara de faptul ca saptamana trecuta am omorat 3 vampiri,am continuat in gandul meu.
-Inca nu a aparut nimeni?
-Nimeni.
-Off, ai 22 de ani si esti tot singura.-Chicoti
-Nu-i amuzant.-L-am privit serioasa
-Bine,ai dreptate nu e.-Deveni serios.
-Unde vei locui mai exact,ca sa stiu unde te voi duce?
-Firma mi-a pus la dispozitie un apartament care se afla destul de aproape de aceasta. Stai sa iti dau adresa.
Dupa ce i-am spus adresa acesta m-a condus pana la apartamentul meu. Cladirea in care se afla apartamentul meu era enorma,eu locuind la etajul 9 apartamentul 723.Am coborat din masina si ajutata de Tom am reusit sa imi duc bagajele in apartament.
Lasandu-le in hol am vorbit:
-Multumesc Tom,nu stiu ce m-as fi facut fara tine.
-Pentru asta sunt prietenii.
-Te las sa despachetezi si nu uita ca maine te astept la firma.-Vorbi.
-Ahh…asa e. Am si uitat ca maine trebuie sa incep lucrul. Off,de ce trebuie sa ma cheme asa repede la serviciu?-Am intrebat ca pentru mine, insa am primit raspunsul de la Tom.
-Pentru ca saptamana viitoare vine seful si trebuie sa fie totul perfect,iar tu esti perfectionista. Daca seful geseste ceva in neregula cand vine pe tine da vina…si ar fi in stare sa concedieze totii contabilii in frunte cu tine. Crede-ma din cate am auzit e cel mai mare nesuferit.
-Ai mai spus asta.
-Stiu,dar o spun din nou.Seful nostru e un nesuferit!
-Ma faci curioasa in legatura cu el…abia astept sa vina. Tare am chef de cearta si nu am cu cine.-Am zambit
-Iti risti postul daca te iei la cearta cu el.-Ma avertiza
-Nu imi pasa. Nimeni nu e mai tare in gura ca mine.
-Ok…domnisoara va omor pe toti.Te las sa despachetezi.-Veni si ma imbratisa.
-Pa!-Am zis cand iesea pe usa.
-Pa!-Am primit raspuns din partea lui.
Dupa ce usa s-a inchis in spatele sau am zis cu voce tare.
-Eu chiar ii omor pe toti.Iar specialitatea mea sunt vampirii.
Am mers si am inspectat apartamentul,apoi m-am oprit in dormitorul meu,care apropo era superb, si am inceput sa despachetez.Dupa ce am terminat de despachetat m-am dus la dus,iar apoi direct la culcare.

***
Trrr!!!
Ahh la naiba!!!
Trrr!!

-Ai putea sa taci?-Am intrebat privind ceasul de pe noptiera.L-am oprit apoi m-am ridicat lenesa din pat si m-am dus spre baie.Cand am terminat cu rutina de dimineata m-am dus la dressing si mi-am ales pentru prima zi de lucru un costum alb,format din pantalon,sacoul cu maneca trei-sferturi si o camasuta cu maneca scurta.
Parul mi l-am undulat putin si l-am lasat pe spate,iar machiajul era unul natural. Terminand si cu acestea mi-am luat geanta,in care imi pusesem toate cele necesare,si m-am dus la bucatarie,unde bineinteles mi-am baut cafeaua si mi-am fumat tigara,exact cum faceam in fiecare dimineata.

Am stins tigara in scrumieara apoi am scos telefonul din geanta si am chemat un taxi.
Drumul pana la firma a fost unul de vreo 15 minute,timp datoarat mai mult traficului.I-am dat banii soferului apoi am coborat si am intrat in cladire. Din cate scria in dosarul pe care il citeam biroul meu se afla la etajul 34.Bine ca nu am rau de inaltime.Am zambit in timp ce luam liftul am ajuns la etajul unde voi lucra de acum incolo.

Mergand pe coridor,toate privirile,in special ale barbatilor,se intoarceau spre mine. Nu dupa mult timp de mers am ajuns in fata biroului meu. Am apasat clanta si am intrat,apoi lasandu-mi geanta pe biroul m-am asezat.

Trecand cateva minute usa incaparii s-a deschis. Mi-am ridicat privirea si l-am intalnit pe Tom,ce era insotit de inca o fata.

-Buna dimineata!-Am salutat zambind

-Buna dimineata! Ma bucr ca ai ajuns,si nu stiam ca ai facut-o daca nu vorbeau toti de pe hol ca o femeie superba a trecut pe aici.-Zambi Tom
I-am intors zambetul apoi privirea mea a cazut asupra persoanei de langa acesta.
-Aaa,Sofy,ea e Leyla,iubita mea.Leyla,ea e Sofy,prietena mea din copilarie despre care ti-am vorbit.
M-am ridicat de la birou si am intins mana.Aceasta mi-o lua intr-un fel prietenesc si zambi.
-Ma bucur sa te cunosc!-Zise.
-De asemenea!-Am continuat sa zambesc.
-Tu esti noua contabila-sef?
-Da,eu sunt.
-Eu lucrez tot la contabilitate.-Zambi
-Stiu,mi-a zis Tom.
-La fel ca si celelalte fete,biroul in care lucrez,se afla la doua usi distanta.Poti trece oricand pe acolo.
-Chiar azi o voi face,dar mai tarziu.Acum vreau sa ma acomodez.
-Nu as vrea sa par obsedata de munca,insa…ti-am adus dosarelele astea.Ai aici tot ce ma facut pana acum si ceea ce aveam planificat sa facem.
-Iti multumesc tare mult.-I-am zambit.
-Ok,Sofy eu trebuie sa plec,am o gramada de facut…sti tu…treaba cu seful.-Isi dadu ochii peste cap
-Nu e nici o probleme,du-te.
-Am fugit!Ne vedem la paranz ,cred!-Zicand acestea disparu pe usa.
-Ia loc te rog!-Am indemnat-o.
Zambi aoi se aseza in fata biroului.
-Mi-a explicat Tom,insa…ce e toata faza asta cu seful?
-E…ceva mai complicat.El e o persoana mai complicata.
-L-ai cunoscut?-Am intrebat-o
-Da.Acum trei ani,cand a trecut ultima oara pe la firma asta,a venit si la birourile nostre.E o persoana foarte severa care cere perfectiunea.Vorbele lui iti ingheata sangele in vene.Probabil ti-a zis Tom ca a concediat aproape jumatate din angajatii firmei.
-Pare nebun.
Rase
-Eu te las.Mi-a facut o deosebita placere sa te cunosc.Ne vedem mai tarziu!-Se ridica zambind
-La fel.Pa!
Dupa acestea iesi pe usa.
Am tras mai aproape dosarele pe care mi le adusese si am inceput sa le analizez.
***
Era atat de obositor.Toate lucrurile de aici erau diferite de cele din L.A. Mi-am aruncat privirea la ceasul din perete. 12:00am.
Ridicandu-ma de la birou m-am indreptat spre cafenea,care se afla la parterul firmei.

*Dupa cateva zile.

Liftul s-a oprit la etajul 34. Am coborat si m-am indreptat spre biroul meu,insa m-am oprit in fata incaperii unde se aflau birourile fetelor,fiindca toate erau adunate intr-un singur loc.Si asta insemna un singur lucru.Barfa.
Am intrat in incapere si mi-am dres vocea. O multime de perechi de ochii m-am privit apoi au zis:
-Iertati-ne sefa…stim ca nu trebuie sa fecam asa ceva…dar…
-Mai fetelor voi stiti ca nu e frumos sa barfiti….fara mine!-Am exclamat razand.
Leyla m-a urmat apoi si celelalte au facut acelasi lucru.
-Deci despre ce barfeati?-Le-am intrebat inaintand spre ele.
-Despre sefu`…
-Off,numai despre asta se vorbeste de cand am venit…chiar cand vine?
-Maine.-Am primit raspuns.
-Maine?!-Am intrebat debusolata
-Da maine.
-Ok…si ce ati aflat despre el?
-Ca are mai multi bani decat un rege.
-Logic.-A zis o alta fata.
-Ca e mare crai.-Zise cineva.
-Uuuu…-S-a auzit venind din partea fetelor.
-Mi-as dori sa isi aplice farmecul si pe mine.-Isi musca buza o alta fata.
-Si pe mine…ahh…e atat de…
-Ok,fetelor,cred ca mi-a ajuns cu barfele.Si nu as vrea sa va stric si voua cheful,dar daca sefu` vine maine.Toata lumea la treaba!-Am zis zambind
Fetele mi-au zambit apoi au plecat fiecare la treaba ei.
Plecand am intrat in biroul meu si am oftat. Maine vine cosmarul!

 

 **** Sa fie real oare? Da,e 100% real! Am reusit in sfarsit sa postez!!!

M-am gandit ca in urma insistentelor catorva persoane care s-au dovedit a fi ineresate de fic sa postez. Pot spune ca e mi-am incalcat toate principiile,deoarece nu doream sa postez primul capitol din aceast fic pana nu il termin pe celalalt. Pe celalalt,evident,nu l-am terminat :))

Chiar daca sunt oarecum incantata ca am reusit sa fac acest efort…urmatorul capitol va veni…foarte foarte tarziu,deabia dupa ce voi termina celalalt fic. Nu ma pot aglomera cu doua ficuri,e obositor si mai e si scoala…

Oricum sper sa va placa si bineinteles sa va lasati parerile ca sa aflu si eu ce credeti. Aaa si as vrea sa imi atrageti atentia asupra fiecarei greseli,de la scris pana la o formulare care vi s-a parut incorecta.

Dupa cum vedeti imi place sa stau la taclale :))

P.s. WordPress-ul mi se pare imposibil!!! E o schimbare radicala fata de Bloogspot. Asa ca tinand cont de asta,urati-mi succes pana “data viitoare”  :)) :*:*

Personaje….again :))

Pentru inceput vreau sa va spun ca nu am pus alte personaje…ei bine nu in totalitate.Am schimbat decat personajul lui Criss si al Annei. Asa ca daca doriti sa vedeti “noile” personaje puteti intra la postarea “Personaje”. Sper sa va placa :*

Personaje”Zeita Razbunarii”

Personaje:

1.Nemesis Sofia Carter (Sofy)

2. Leyla Wilson

3. Lenny Carter(Tatal lui Sofy)

4.Thomas Sheraan(Tom. Cel mai bun prieten al lui Sofy)

5.Arthur Christian Edwards

6.Annabel Marie Edwards(Anna.Sora lui Criss)

7.Alexander Weber(Alex.Iubitul Annei)

Acestea sunt personajele.Sper sa va placa si voi incerca sa vin cat de curand cu primul capitol.

About”Zeita Razbunarii”

Prea multa suferinta adunata intr-un singur trup,suferinta ce de-a lungul timpului s-a transformat in ura.
Aceasta ura ca o fantana fara sfarsit este indreptata asupra unor fiinte pe care le considera niste monstrii.Monstrii care au luat-o din familia ei pe cea mai scumpa persoana.
Si acum dupa 19 ani acest sentiment inca persista.Si netinand cont ca nu toti sunt la fel,de-a lungul timpului a distrus fara mila toti monstrii care i-au iesit in cale.Si si-a jurat propiei persoana ce asa v-a patii fiecare fiinta din acea specie ce ii va iesi in cale.
In fata prietenilor aceasta fata care distruge fiintele noptii poarta o masca de fericire pe care a construit-o cu mare grija,dar ei nu stiu ce se ascunde in spatele acelei masti.Nu stiu ca dupa masca de fercire,prietenie,incapatanare si altruism se ascunde o zeita.O adevarata Zeita a Razbunarii.

Hello!!!

Primul meu cont de WordPress…ce pot zice…sunt destul de incantata de el insa trebuie retusat foarte mult.

Acum motivul pentru care mi-am creat acest cont.Numele contului si anume ,,Zeita Razbunarii” este si numele ficului pe care vreau sa il scriu aici,acest nume fiind inspirat dupa o carte de Jackie Collins.

Cu detalii despre fic precum si cu lista personajelor o sa incerc sa revin cat mai curand. Pana atunci numai bine tuturor!!!

 

Hello world!

Welcome to WordPress.com. After you read this, you should delete and write your own post, with a new title above. Or hit Add New on the left (of the admin dashboard) to start a fresh post.

Here are some suggestions for your first post.

1. You can find new ideas for what to blog about by reading the Daily Post.
2. Add PressThis to your browser. It creates a new blog post for you about any interesting  page you read on the web.
3. Make some changes to this page, and then hit preview on the right. You can always preview any post or edit it before you share it to the world.